Ce puteti face in cazul in care copilul dumneavoastra este dependent de calculator, jocuri video sau telefonul mobil? La ce virsta e bine sa incepeti sa-i dati bani de buzunar? Cum il puteti ajuta sa scape de anxietate? Cum il determinati sa nu va mai minta? Aceasta carte ofera sfaturi practice pentru rezolvarea principalelor probleme cu care se confrunta parintii preadolescentilor. De la orele de somn pina la alimentatie, de la iesirile cu prietenii pina la viata de familie, pentru fiecare tema sint propuse trucuri psihologice simple, cu ajutorul carora puteti sa le asigurati copiilor dumneavoastra o dezvoltare echilibrata si sa-i pregatiti pentru perioada dificila a adolescentei.

Cuprins:

Copiii nostri preadolescenti si scoala Copilul meu este nepoliticos Stresul si anxietatea de performanta la copiii nostri Hipersexualizarea Copilul meu imi sfideaza autoritatea! Deficitul de atentie si hiperactivitatea in perioada preadolescentei Se poate descurca singur acasa? Importanta prietenilor

Psihosociologia este un domeniu care are o contributie esentiala in studiul comunicarii persuasive si in construirea mesajelor publicitare. Volumul isi propune sa-i familiarizeze pe studenti cu principalele teorii psihosociologice clasice si moderne ce au aplicabilitate directa in publicitate, precum si sa dezvolte abilitatile de lucru cu aceste teorii pentru crearea unor mesaje, campanii sau strategii publicitare. Numeroase imagini si exemple elocvente din domeniul advertisingului ilustreaza notiunile teoretice, facilitind insusirea acestora si oferind celor interesati baza practica necesara. Informatiile de ultima ora prezentate sint utile si specialistilor in stiintele socioumane si in stiintele comunicarii, contribuind la o mai buna intelegere a influentei mass-mediei asupra societatii si, in consecinta, la elaborarea unor mesaje publicitare mai eficiente.

Cuprins:

Precizari terminologice Cultura si publicitate Mesajele textuale in publicitate Mesajele iconice Umorul: acceptarea versus respingerea lui Critica publicitatii Scurt istoric al psihosociologiei publicitatii Fenomene si procese psihosociale Perceptie, cultura, societate Iluziile si potentialul lor publicitar Memoria Intelegerea mesajului Pozitionarea din perspectiva psihosociologica Emotiile in publicitate Schimbarea atitudinilor Persuasiunea

Analiza maternitatii din perspectiva politica este un demers recent, atit pe plan mondial, cit si in Romania. Pornind de la premisa ca maternitatea nu e un dat “natural”, ci un produs al sistemelor religioase sau politice, volumul identifica principalii factori care, de-a lungul secolelor, au contribuit la pozitionari si repozitionari fata de maternitate, precum si implicatiile politice ale institutionalizarii acesteia, in primul rind inegalitatile dintre femei si barbati. Descrierea maternitatii in spatiul occidental este completata de o prezentare in spatiul romanesc in comunism si postcomunism si de o analiza a institutiilor de ingrijire si educare (gradinite, spitale, retele sociale) din perspectiva parintilor.

Cuprins:

Maternitatea, ratiunea de a fi a femeilor sau optiune? Maternitate si cetatenie. O analiza asupra maternitatii ca fundament al revendicarilor drepturilor politice ale femeilor din spatiul romanesc Maternitatea in Romania comunista: de la indiferenta la nationalizare Maternitatea in Romania contemporana: perceptiile parintilor cu privire la cresterea si educarea copiilor

Romanul a fost ecranizat in anul 2006, in regia lui Oskar Roehler, intr-o productie distinsa cu Ursul de Argint la Festivalul de Film de la Berlin.

Romanul Particulele elementare, tradus in peste douazeci si cinci de limbi si recompensat chiar in anul aparitiei cu Prix Novembre, ilustreaza admirabil criza existentiala si sentimentala a omului contemporan. Urmarind in paralel destinele a doi frati vitregi cu personalitati si stiluri de viata diferite, Houellebecq denunta esecul a doua moduri de a trai cel spiritual si cel senzorial. Singura solutie pentru salvarea unei umanitati ce aluneca treptat in solitudine, indiferenta si cruzime pare a fi o mutatie radicala, de ordin gene-tic, a individului.

O noua carte semnata de Aurora Liiceanu, cel mai cunoscut psiholog autohton si una dintre cele mai de succes autoare publicate de Editura Polirom in ultimii ani.

Pornind de la afirmatia lui Nabokov conform careia “singura fericire in aceasta lume este sa observi, sa te examinezi atent pe tine insuti sau pe altii”, cartea Aurorei Liiceanu reprezinta o fascinanta analiza a psihicului uman. Daca prima parte dezvaluie schimbarile dramatice pe care “amanuntul biografic” le poate declansa in viata noastra, analizeaza atitudinea femeii fata de razboi, traseaza paralele intre destinele unor oameni care au trait in epoci diferite sau prezinta biografiile unor personaje exceptionale ca Marie Leon Bonaparte, partea a doua contine povestiri despre tradarea sau razbunarea in dragoste, dar si despre relatiile intre persoane care se deosebesc ca temperament, statut social sau etnie.

Cuprins:

Iubirea si promisiunile desarte Unde-i indirjirea patimasa de altadata? Prima iubire? Marea iubire? Frantuzoaicele si visul american Fiecare cu scenariile lui O carte schimba viata Razbunarea paguboasa Mobilier identic, relatii diferite Marketing socialist Ia-ti o pisica: bloc contra vila

Romanul Pina la capatul pamintului a fost distins in 2009 cu premiul Albatross, acordat de Fundatia Gnter Grass din Germania, si in 2011 cu premiile Medicis Etranger si JQ Wingate.

Plasat in contextul contemporan al confruntarilor dintre israelieni si palestinieni, Pina la capatul pamintului este o cutremuratoare poveste despre iubire si prietenie, in care istoria intervine mereu cu brutalitate in destinul indivizilor. Personajul central al cartii, Ora, o femeie proaspat despartita de sot, pleaca intr-o excursie prelungita prin Israel, cu rucsacul in spate, insotita de iubitul ei din tinerete, Avram. Pentru Ora excursia este insa mai degraba o fuga din realitate: fiul ei, Ofer, a plecat intr-o misiune de lupta, iar femeia este convinsa ca atit timp cit ea nu afla nici o stire din lumea reala, baiatul ei este in siguranta. Pe parcursul excursiei, cei doi vechi iubiti rememoreaza si reconstruiesc ciudatul triunghi conjugal ce le-a marcat destinul, precum si momentele de rascruce ale vietii lor intr-o lume unde razboiul pare a fi o realitate permanenta.

” Pina la capatul pamintului este capodopera lui Grossman. Flaubert a creat-o pe Emma, Tolstoi pe Anna, iar acum o avem pe Ora lui Grossman, protagonista unei carti zguduitoare, superbe, memorabile.” (Paul Auster)

“Exista scriitori in ale caror cuvinte recunosti textura vietii. David Grossman este un astfel de scriitor, un maestru al detaliului si preciziei emotionale. Personajele lui nu ramin in paginile cartii, ci se infatiseaza cititorului cu trupul invelit intr-o proza de o profunzime taioasa si o compasiune cuceritoare.” (Yann Martel)

“Grossman tese elementele esentiale ale vietii private in tapiseria istoriei si creeaza o panorama de o forta emotionala covirsitoare, o capodopera bine strunita, o poveste scrisa cu pasiune, ale carei personaje pline de viata sint conturate extraordinar de clar. Acesta este unul din rarele romane care iti dau impresia ca ar putea schimba lumea.” ( The New York Times Book Review )

“O carte disperata care reuseste cumva sa nu provoace disperare, o carte despre moarte care se fixeaza cu incapatinare asupra vietii, Pina la capatul pamintului este, ca orice mare creatie literara, un act de generozitate, deschis tuturor posibilitatilor umane.” ( The Washington Post )

Cistigatorul Concursului de Debut al Editurii Cartea Romaneasca, editia 2010

Poker este un roman “minimalist” viu, dinamic, scris cu nerv, dexteritate si energie. O poveste dramatica de dragoste se proiecteaza pe fundalul tribulatiilor cotidiene ale unor tineri rebeli, anticorporatisti, care-si consuma revolta in trip -uri, incursiuni internautice, aventuri, chefuri stropite cu alcool si altele asemenea. Referintele literare si, in particular, poetice si coloana sonora, oralitatea inteligenta, bine pusa in pagina, asigura atmosfera unei intrigi actualiste pline de autenticitate si verva, despre deriva existentiala a unor oameni ce refuza servitutile maturizarii.
“Nimic artificial, nimic strident, nimic caznit in acest roman al unui (totusi) debutant. Totul pare adus din viata si pus in pagina cit se poate de simplu, totul curge de la sine, dialogurile suna firesc si inca si mai firesc se insira monologurile atit de greu de mentinut in registrul credibilitatii. Inca un foarte bun roman de generatie, dar despre o alta virsta si din alte medii mai dure, de asta data decit acelea surprinse in Muzici si faze de Ovidiu Verdes. Intrezaresc la foarte tinarul Bogdan Cosa, pe linga talentul (sau arta) firescului, si un fel de joc intre incintare si dezincintare, intre plenitudine si nemultumire, intrezaresc nostalgia unui ceva fata de care firescul de acum s-ar putea sa fie doar… literatura.” (Mircea Martin)

“Nici un cuvint in plus. Nici un cuvint in minus. Un ritm extraordinar. Bogdan Cosa are in ranita bastonul de mare prozator.” (Caius Dobrescu)

“Bogdan Cosa e ultimul (dar nu cel din urma!) dintre autorii iesiti din “scoala brasoveana de literatura”, alaturi de Dumitru Crudu, Iulian Ciocan, Joln Benedek, Dan Taranu, Stefania Mihalache, Adriana Barbat, Naomi Ionica, Dnes Jns, Dora Deniforescu etc. Poker e doar la suprafata un roman “suparat”, mizerabilist, de “tinar furios”. Pentru ca, in ultima instanta, eroii sai sint clone romanesti ale personajelor din primele romane ale lui Bret Easton Ellis: adolescenti (unii intirziati bine) fara mari probleme materiale, egocentrici, dezorientati (ca sa nu zic drogati), care plutesc la voia intimplarii intr-un spatiu intermediar, in care lumea “reala” se suprapune cu cea “virtuala”. Se vor nonconformisti, anticorporatisti, dar lucreaza pentru firme mari (si-s cam obsedati de bani). Bogdan Cosa debuteaza cu un roman bine scris, trendy, care exprima o noua mentalitate, o noua virsta socioculturala, cea a “generatiei Y”. Succes va avea, sint convins. Totul e sa nu se opreasca aici.” (Alexandru Musina)

Potrivit opiniei comune, daca vrei sa cobori statura unei personalitati culturale, e de ajuns sa spui ca a dus o banala viata omeneasca: a avut aceleasi necazuri, aceleasi slabiciuni, aceeasi moarte ca noi toti. Wilhelm Weischedel demonstreaza superficialitatea unei asemenea opinii, abordand filozofia si 34 dintre numele ei celebre “pe scara din dos”, acolo unde il intalnesti pe stapanul casei asa cum este el in realitate, neinvesmantat in haine de parada si fara a purta o masca distinsa. Autorul nu se lasa tentat de schemele psihologice, care fac uz de orice amanunt biografic (o stramtorare financiara, o deceptie erotica, o stare depresiva) spre a explica o intreaga opera. Nici nu isi propune sa arate ceea ce stie oricine – faptul ca marii filozofi au fost totusi oameni. Dimpotriva, Weischedel reuseste sa demonstreze ca exista persoane care isi pot depasi conditia biologica, viata lor devenind o reflexie a operei.

Aflata la granita dintre literatura de popularizare a filozofiei si exegeza de specialitate, cartea de fata ne vorbeste despre Platon, Aristotel, Augustin, Toma d’Aquino, Voltaire, Kant, Schopenhauer, Nietzsche, Heidegger sau Wittgenstein altfel decat am fost obisnuiti.

“Homo ludens sta prinsa in cumpana dintre o nostalgie si un ideal. Adevarul ei istoric nu este de gasit decat scormonind la ratacirile civilizatiei noastre; conceptul ei desavarsit nu poate fi decat rodul unei prospectii, al locului pe care istoria nu l-a atins inca si unde spiritul ludic se va altoi direct pe trunchiul activitatilor fara de care nici o societate nu poate fi gandita. Formula trecerii din regnul necesitatii in cel al libertatii are in fond un iz ludic.” ( Gabriel Liiceanu )

“Isi poate inchipui orisicine ca pasarile, cocostarcul, randunica si multe altele, cand sa intorc primavara, isi cauta cuibul pe care l-au lasat. Cat sunt de bucuroase, daca nu l-a farmat nime si il gasesc, il mai tocmesc oliaca si traiesc in el. Dar cu cat este mai amarata o fiinta ominiasca, cum am fost noi, care ne-am intors dupa optsprezece ani de pribegie de prin meliaguri atat de pustii si geroase, si cand ai ajuns pe locurile unde te-ai nascut, unde ai muncit din tinerete, in loc sa-ti alini durerile din urma, a trebuit din nou sa mai suferi.” ( Anita Nandris-Cudla )